Imi cer scuze pentru absenta indelungata de pe blog .
Asa cum probabil ati vazut , am pierdut o colega draga alaturi de care am lucrat 7 ani. Disparitia ei tragica , m-a marcat mai mult decat m-as fi gandit vreodata, m-a facut sa ma gandesc mult la viata, la moarte...
M-a fauct sa ma gandesc ca de multe ori colegii ne devin foarte apropiati , mai ales atunci cand orele petrecute la servici sunt multe la numar , in defavoarea familiei.
Pentru Raluca locul de munca a fost o a doua casa. Aici noi am vazut cu s-a dezvolatat , cum din fata timida pe care am angajato .. a devenit un om de baza al firmei.
Cum a inflorit si cu cate daruire isi facea meseria, deoarece ii placea ceea ce facea si vroia ca totul sa fie perfect. Din pacate o boala nemiloasa a lovit-o nedrept si a luat-o mult prea devreme. Nedreptatea este mare .... un sistem sanitar infect, un medic care nu a pus un diagnostic corect si nu a tratat in continuare.
Nu vreau a arunc cu noroi in nimeni, nu sunt eu ceea care trebuie sa judec....
Tot ce vreau este sa atrag atentia asupra acestei boli, ca altii sa nu pateasca la fel.
Raluca, nu te vom uita ! este locul unde voi dezvolata subiectul.
De cand ne nastem sunt datori cu o moarte .... din pacate nu stim cand ne va venii momentul la fiecare , de aceea trebuie sa traim , sa savuram viata , sa ne bucuram de fiecare zi la maxim, sa ne-o petrecem alaturi de cei dragi sau facand ceea ce ne place.
