Stiu ca am anuntat ca revin in forta si nu a fost asa ... anul acesta am avut parte de multe suprize ...unele mai putin placute ....unele placute , dar toate m-au tinut departe de postarile pe blog .
Surpriza nepalcuta ...a fost decesul fulgerator al colegei mele dragi , dar asta stiti deja , apoi bunica cu probleme de santate.
Dupa necazuri insa a rasarit si soarele pe strada noastra ... am reusit sa vindem apartamentul si sa ne cumparam o casuta , sa parasim orasul aglomerat si poluat si sa ne mutam la 12 km de Timisoara. Am avut mult de lucru si 2 luni la dispozitie sa punem la punct casuta cumparata in rosu , astfel incat sa ne putem muta .
Inca nu e gata tot ... mai avem mult de lucru ... dar suntem la casut noastra , cu curte in care Alex poate zburda linistit , cu aer curat , cu liniste.
Surpiza cea mare insa a fost sa aflu ca sunt insarcinata cu bebe 2, care are deja 18 saptamani in buritca la mami ...nu a fost planificat , dar am fost foarte fericiti la aflarea vestii. Inca nu stim ce sex are colocatarul din buritca , dar sigur vom afla la urmatorul eco. Daca il intrebati pe Alex ...mami are in buritca doua surioare pentru el :)
Binteles ca intre mutari am bucatarit, insa timp de postat pe blog nu a fost .... acum aparatul foto il am la indemana , dar nu gasesc cablu de descarcat poze , iar incarcatorul de baterii e si el pe undeva prin cutiile pe care inca nu am reusit sa le despachetez.
Am fost harnicuta si am profitat la maxim de legumele achizitionate prin programul ASAT
Am pus la congelator fasole verde, vinete coapte pe gratar , ardei copti la gratar, salata de sfecla rosie.
Cireasa de pe tor e cadoul primit de la sotul meu ...si anume o plita noua si un cuptor electric ... ca sa fac si mai multe bunatati in bucataria mea cea noua si mare.
Sper ca in curand am sa reusesc sa revin cu poze si retete noi.
Va pupam si va multumim ca ne urmariti.
29.09.2009
24.09.2009
Cand viata are gust de prajitura
Georgeta Petrovici
Sâmbătă, 19 Septembrie 2009
Tradiţia desertului de duminică preparat în propria bucătărie pierde lupta cu shoppingul de dulciuri, luate de-a gata din laboratoarele de patiserie sau cofetărie.
Până şi cele mai harnice gospodine au renunţat să petreacă ore în şir în bucătărie frecând creme şi cocând blaturi pufoase, cu un ochi la ceas şi cu altul la cuptor. Nu-şi mai asumă riscul de a nu le creşte sufleul, au ales varianta sigură: mult mai simplu e să se aprovizioneze de la cofetării.
Cum tradiţia prăjiturii duminicale în familie a rămas vie, românii iau cu asalt cofetăriile la fiecare sfârşit de săptămână. Unii, cei mai mulţi, îşi iau dulciuri la pachet, alţii le servesc la cofetărie. Apetitul românilor pentru dulce ră mâne la cote rezonabile chiar şi în criză. Cofetarii nu se plâng de lipsă de clienţi şi, chiar dacă o prăjitură servită la farfurie costă cel puţin 3,5 lei, zilnic, în cofetării sau pe terase sunt clienţi care ies în cuplu să se delecteze cu ceva bun.
„Parcă am abonament”
Tinerele soţii sunt cele mai bune cliente ale cofetăriilor. Au prea puţin timp de învăţat bucătăria, pentru că au optat pentru carieră şi prăjituri la pachet. „Noi suntem înnebuniţi după savarine, pe care eu nu am să reuşesc niciodată să le fac. Am încercat de două ori şi nu vreţi să ştiţi ce dezastru a ieşit. Aşa că prefer să cumpăr. Parcă am abonament. În fiecare vineri dupăamiaza trec pe la cofetărie şi iau la pachet”, povesteşte Noemi Radu, 37 de ani, inspector bancar.
Unii dintre clienţi au dezvoltat adevărate tradiţii. „De ani buni cumpărăm pentru bunica rol cu frişcă, tort Doboş sau pricomigdale. Sunt deserturile ei preferate, aşa că, de două-trei ori pe săptămână, trec pe la o anumită cofetărie din oraş să le iau la pachet. E un tabiet al ei, din tinereţe”, povesteşte Carmen Negru, o timişoreancă de 32 de ani, care lucrează în resurse umane.
„Lumea care munceşte e în război cu timpul”
Unii clienţi, prevăzători, comandă din timp torturi dichisite, alţii merg pe mâna cofetarilor care au prins trendul şi pregătesc din timp multe prăjituri de serie: savarine, profiterol, cremeş, doboş sau diplomat.
„Dacă de luni până vineri, vindem o anumită cantitate de prăjituri, în zilele de weekend, sâmbăta şi duminica, vindem dublu. Toată lumea care munceşte e în război cu timpul, nu mai ajungem acasă la o oră acceptabilă pentru a putea face şi menaj”, spune Marilena Severin, patroana uneia cofetării din Timişoara, care a început să prepare în laborator prăjiturile tradiţionale de Sărbători.
Din anul 1993, a decis să vândă pască, şi oricât de mult îi place să simtă în casă mirosul prăjiturilor de sărbători, ea însăşi se aprovizionează tot de la cofetărie.
Reduceri după-amiaza
„Vânzarea merge cel mai slab joia şi cel mai bine sâmbăta”, susţine şi omul de afaceri Ovidiu Ciuhandu, care a deschis vara aceasta un magazin
specializat pe cofetărie. El şi-a asigurat succesul practicând după-amiaza preţuri reduse, gen „happy hours”, pentru a nu rămâne cu prăjiturile pe a doua zi.
Pentru acasă, cel mai des se cumpără prăjituri cu creme uşoare şi decorative sau torturi. Cofetarii mărturisesc că vânzările cele mai mari „pentru acasă” sunt în weekend.
Savarina e prăjitura copilăriei pentru mulţi
Cel mai mult sunt cerute savarinele şi cremeşul, produsele sărate de patiserie şi torturile. „Savarina e prăjitura copilăriei multora dintre noi şi rămâne un dulce clasic, uşor, pentru că e doar un blat însiropat, cu frişcă, deci în topul noilor preferinţe. Oamenii preferă din ce în ce mai mult prăjiturile „light”, fără creme pe bază de unt sau margarină şi se caută prăjiturile cu fructe”, mai spune Marilena Severin.
„Se cumpără pentru acasă savarine, cremeş, dar şi miniprăjituri ori fursecuri. Avem şi prăjitură de casă
, din blat, cu nucă şi cremă de unt cu cacao sau ness”, mai povesteşte Diana Bălulescu, con tabila unei cofetării de tradiţie din Timişoara.
Dacă pentru deserturi mărunte, clienţii cumpără ce găsesc în vitrinele frigorifice, când vine vorba despre torturi, acestea sunt comandate, de regulă, cu câteva zile în avans. La cofetărie, un tort de 1,5 kilograme costă între 50 şi 55 de lei. „Tortul de acasă nu va fi niciodată la fel de bun ca al nostru. De aceea avem comenzi tot timpul. Gustul e diferit, iar aspectul face diferenţa. Nu poţi decora acasă un tort aşa cum îl face specialistul cofetar”, spune Bălulescu.
Cofetarii s-au aliniat la cerere: pentru că în Timişoara e grupată cea mai numeroasă comunitate ita liană, s-au specializat şi în preparate cu specific: tiramisu, millefoglie, tartaruga.
"Noi suntem înnebuniţi după savarine, pe care eu nu am să reuşesc niciodată să le fac. Am încercat de două ori şi nu vreţi să ştiţi ce dezastru a ieşit. Aşa că prefer să cumpăr.",
Noemi Radu, inspector bancar, 37 de ani
TREND
Sfaturi în bucătărie găsite pe bloguri
O categorie aparte de tineri e a celor care ţin morţiş să coacă prăjituri în cuptorul de acasă. Sunt pasionaţi de gătit şi, pentru că simt nevoia să arate că gospodinele adevărate nu au dispărut încă de tot, au conceput bloguri culinare unde postează, în timp real, etapele prin care trec cu prăjitura lor. Hermine Ungureanu, o timişo reancă de 30 de ani, preferă „să bucătărească” dulciuri pentru soţul şi fiul ei. Principalul motiv, pe lângă faptul că îi place pur şi simplu să o facă, e că aşa se asigură că nu le dă aditivi sau E-uri.
„Prăjiturile sunt pasiunea mea, iar mirosul lor în casă nu se compară cu nimic”, mărturiseşte tânăra. Blogul personal de delicatese http://gatestecuherminesialex.blogspot.com l-a conceput în urmă cu câţiva ani. „În primul rând am vrut să am reţetele mele preferate strânse într-un loc, şi nu în 10 cărţi de bucate sau reviste. În al doilea rând, am vrut să împart cu alţii”, explică ea. Hermine spune că mulţi tineri învaţă să gătească citind blogurile culinare.
Şi nu doar fete. „Colegi de serviciu ai fratelui meu mi-au transmis că, de multe ori, i-am scos din impas când nu ştiau ce să gătească. E păcat că blogurile culinare nu prea sunt băgate în seamă. La concursurile de bloguri nu există secţiunea culinar, deşi aceste bloguri au trafic imens.
De exemplu, blogul http://gospodini.blogspot.com are un trafic impresionant (în momentul discuţiei erau on-line 84 de vizitatori - n.r.)”, povesteşte bloggeriţa. Tânăra recomandă şi alte bloguri culinare „prietene”: http://ala-cooking.blogspot.com, http://savalaura.blogspot.com, http://cuinabanateana.blogspot.com.
PRĂJITURĂ CU MĂMĂLIGĂ
„Cevadulce”, desertul care reflectă specificul culinar românesc
Emanuel Ciocu, un tânăr ardelean mutat la Bucureşti, găteşte dintotdeauna cu pasiune. Prima prăjitură a copt-o în clasa a cincea.
A ajuns jurnalist, apoi scriitor, a avut un restaurant în Capitală, iar acum e editorul site-ul culinar www.cevabun.ro şi inventatorul „prăjiturii naţionale”.
„Era o obsesie mai veche. Mă obseda ideea să găsesc un desert care să reflecte cât mai bine, măcar la nivel de ingrediente principale, specificul românesc. Nu prea avem multe prăjituri originale, spre care să arătăm cu degetul şi să zicem că sunt ale noastre şi doar ale noastre”, explică Emanuel. Aminteşte deserturile cu conotaţii ritualic ortodoxe, precum coliva, cozonacul sau pasca, dar e de părere că sunt, la fel ca ortodoxismul, de origine slavă.
După un model din 1939
„Voiam ceva mai original şi mai apropiat de spiritul locului şi mă gândeam că, dacă mămăliga este baza de ceva vreme, prăjitura trebuie să fie din mălai. Există un desert ţărănesc, din mălai cu iaurt, dar e frust şi se întăreşte repede. Se face scândură în câteva zile. Mai găsisem un desert pe bază de mălai, într-o carte din 1939, un soi de budincă dom nească. Ideea mea era să le adaptez vremurilor şi cerinţelor con temporante, să aibă gust, pre s tanţă, culoare”, îşi destăinuie el „tainele”.
„Am făcut mai multe teste
. Primul, destul de nefericit. Era o versiune locală a flanului spaniol. O cremă caramel coaptă în formă. Evident, din mămăligă. Era prea tare, nu avea prestanţă şi gust suficient de interesant. Atunci am redus cantităţile de mălai şi am adăugat macul. Efectul dintre granula de mălai şi cea de mac, textură şi culoare e mult mai potrivit. E cremoasă, aromată, cu note citrice pronunţate”, povesteşte el.
Acum pune la cale un derivat fără mac, servit cu un sos din vin cu miere şi fructe de pădure.
Cât priveşte numele desertului, Emanuel mărturiseşte: „Mă gândeam să fie unul popular. Cel mai popular. Adică «cevadulce», scris legat, ca să facă diferenţa dintre obiectul dorinţei şi prăjitură”. „Filosofia mea e că tot ce se întâmplă în bucătărie, că e sau nu artă, rămâne cea mai onestă preocupare a omului. Pentru că nu-ţi poţi minţi stomacul. De asemenea, e cel mai constant
sentiment: dragostea vine şi se duce cu vârsta, dar dragostea pentru mâncare rămâne”, conchide el.
Sursa : EVZ.ro
Sâmbătă, 19 Septembrie 2009
Tradiţia desertului de duminică preparat în propria bucătărie pierde lupta cu shoppingul de dulciuri, luate de-a gata din laboratoarele de patiserie sau cofetărie.
Până şi cele mai harnice gospodine au renunţat să petreacă ore în şir în bucătărie frecând creme şi cocând blaturi pufoase, cu un ochi la ceas şi cu altul la cuptor. Nu-şi mai asumă riscul de a nu le creşte sufleul, au ales varianta sigură: mult mai simplu e să se aprovizioneze de la cofetării.
Cum tradiţia prăjiturii duminicale în familie a rămas vie, românii iau cu asalt cofetăriile la fiecare sfârşit de săptămână. Unii, cei mai mulţi, îşi iau dulciuri la pachet, alţii le servesc la cofetărie. Apetitul românilor pentru dulce ră mâne la cote rezonabile chiar şi în criză. Cofetarii nu se plâng de lipsă de clienţi şi, chiar dacă o prăjitură servită la farfurie costă cel puţin 3,5 lei, zilnic, în cofetării sau pe terase sunt clienţi care ies în cuplu să se delecteze cu ceva bun.
„Parcă am abonament”
Tinerele soţii sunt cele mai bune cliente ale cofetăriilor. Au prea puţin timp de învăţat bucătăria, pentru că au optat pentru carieră şi prăjituri la pachet. „Noi suntem înnebuniţi după savarine, pe care eu nu am să reuşesc niciodată să le fac. Am încercat de două ori şi nu vreţi să ştiţi ce dezastru a ieşit. Aşa că prefer să cumpăr. Parcă am abonament. În fiecare vineri dupăamiaza trec pe la cofetărie şi iau la pachet”, povesteşte Noemi Radu, 37 de ani, inspector bancar.
Unii dintre clienţi au dezvoltat adevărate tradiţii. „De ani buni cumpărăm pentru bunica rol cu frişcă, tort Doboş sau pricomigdale. Sunt deserturile ei preferate, aşa că, de două-trei ori pe săptămână, trec pe la o anumită cofetărie din oraş să le iau la pachet. E un tabiet al ei, din tinereţe”, povesteşte Carmen Negru, o timişoreancă de 32 de ani, care lucrează în resurse umane.
„Lumea care munceşte e în război cu timpul”
Unii clienţi, prevăzători, comandă din timp torturi dichisite, alţii merg pe mâna cofetarilor care au prins trendul şi pregătesc din timp multe prăjituri de serie: savarine, profiterol, cremeş, doboş sau diplomat.
„Dacă de luni până vineri, vindem o anumită cantitate de prăjituri, în zilele de weekend, sâmbăta şi duminica, vindem dublu. Toată lumea care munceşte e în război cu timpul, nu mai ajungem acasă la o oră acceptabilă pentru a putea face şi menaj”, spune Marilena Severin, patroana uneia cofetării din Timişoara, care a început să prepare în laborator prăjiturile tradiţionale de Sărbători.
Din anul 1993, a decis să vândă pască, şi oricât de mult îi place să simtă în casă mirosul prăjiturilor de sărbători, ea însăşi se aprovizionează tot de la cofetărie.
Reduceri după-amiaza
„Vânzarea merge cel mai slab joia şi cel mai bine sâmbăta”, susţine şi omul de afaceri Ovidiu Ciuhandu, care a deschis vara aceasta un magazin
specializat pe cofetărie. El şi-a asigurat succesul practicând după-amiaza preţuri reduse, gen „happy hours”, pentru a nu rămâne cu prăjiturile pe a doua zi.
Pentru acasă, cel mai des se cumpără prăjituri cu creme uşoare şi decorative sau torturi. Cofetarii mărturisesc că vânzările cele mai mari „pentru acasă” sunt în weekend.
Savarina e prăjitura copilăriei pentru mulţi
Cel mai mult sunt cerute savarinele şi cremeşul, produsele sărate de patiserie şi torturile. „Savarina e prăjitura copilăriei multora dintre noi şi rămâne un dulce clasic, uşor, pentru că e doar un blat însiropat, cu frişcă, deci în topul noilor preferinţe. Oamenii preferă din ce în ce mai mult prăjiturile „light”, fără creme pe bază de unt sau margarină şi se caută prăjiturile cu fructe”, mai spune Marilena Severin.
„Se cumpără pentru acasă savarine, cremeş, dar şi miniprăjituri ori fursecuri. Avem şi prăjitură de casă
, din blat, cu nucă şi cremă de unt cu cacao sau ness”, mai povesteşte Diana Bălulescu, con tabila unei cofetării de tradiţie din Timişoara.
Dacă pentru deserturi mărunte, clienţii cumpără ce găsesc în vitrinele frigorifice, când vine vorba despre torturi, acestea sunt comandate, de regulă, cu câteva zile în avans. La cofetărie, un tort de 1,5 kilograme costă între 50 şi 55 de lei. „Tortul de acasă nu va fi niciodată la fel de bun ca al nostru. De aceea avem comenzi tot timpul. Gustul e diferit, iar aspectul face diferenţa. Nu poţi decora acasă un tort aşa cum îl face specialistul cofetar”, spune Bălulescu.
Cofetarii s-au aliniat la cerere: pentru că în Timişoara e grupată cea mai numeroasă comunitate ita liană, s-au specializat şi în preparate cu specific: tiramisu, millefoglie, tartaruga.
"Noi suntem înnebuniţi după savarine, pe care eu nu am să reuşesc niciodată să le fac. Am încercat de două ori şi nu vreţi să ştiţi ce dezastru a ieşit. Aşa că prefer să cumpăr.",
Noemi Radu, inspector bancar, 37 de ani
TREND
Sfaturi în bucătărie găsite pe bloguri
O categorie aparte de tineri e a celor care ţin morţiş să coacă prăjituri în cuptorul de acasă. Sunt pasionaţi de gătit şi, pentru că simt nevoia să arate că gospodinele adevărate nu au dispărut încă de tot, au conceput bloguri culinare unde postează, în timp real, etapele prin care trec cu prăjitura lor. Hermine Ungureanu, o timişo reancă de 30 de ani, preferă „să bucătărească” dulciuri pentru soţul şi fiul ei. Principalul motiv, pe lângă faptul că îi place pur şi simplu să o facă, e că aşa se asigură că nu le dă aditivi sau E-uri.
„Prăjiturile sunt pasiunea mea, iar mirosul lor în casă nu se compară cu nimic”, mărturiseşte tânăra. Blogul personal de delicatese http://gatestecuherminesialex.blogspot.com l-a conceput în urmă cu câţiva ani. „În primul rând am vrut să am reţetele mele preferate strânse într-un loc, şi nu în 10 cărţi de bucate sau reviste. În al doilea rând, am vrut să împart cu alţii”, explică ea. Hermine spune că mulţi tineri învaţă să gătească citind blogurile culinare.
Şi nu doar fete. „Colegi de serviciu ai fratelui meu mi-au transmis că, de multe ori, i-am scos din impas când nu ştiau ce să gătească. E păcat că blogurile culinare nu prea sunt băgate în seamă. La concursurile de bloguri nu există secţiunea culinar, deşi aceste bloguri au trafic imens.
De exemplu, blogul http://gospodini.blogspot.com are un trafic impresionant (în momentul discuţiei erau on-line 84 de vizitatori - n.r.)”, povesteşte bloggeriţa. Tânăra recomandă şi alte bloguri culinare „prietene”: http://ala-cooking.blogspot.com, http://savalaura.blogspot.com, http://cuinabanateana.blogspot.com.
PRĂJITURĂ CU MĂMĂLIGĂ
„Cevadulce”, desertul care reflectă specificul culinar românesc
Emanuel Ciocu, un tânăr ardelean mutat la Bucureşti, găteşte dintotdeauna cu pasiune. Prima prăjitură a copt-o în clasa a cincea.
A ajuns jurnalist, apoi scriitor, a avut un restaurant în Capitală, iar acum e editorul site-ul culinar www.cevabun.ro şi inventatorul „prăjiturii naţionale”.
„Era o obsesie mai veche. Mă obseda ideea să găsesc un desert care să reflecte cât mai bine, măcar la nivel de ingrediente principale, specificul românesc. Nu prea avem multe prăjituri originale, spre care să arătăm cu degetul şi să zicem că sunt ale noastre şi doar ale noastre”, explică Emanuel. Aminteşte deserturile cu conotaţii ritualic ortodoxe, precum coliva, cozonacul sau pasca, dar e de părere că sunt, la fel ca ortodoxismul, de origine slavă.
După un model din 1939
„Voiam ceva mai original şi mai apropiat de spiritul locului şi mă gândeam că, dacă mămăliga este baza de ceva vreme, prăjitura trebuie să fie din mălai. Există un desert ţărănesc, din mălai cu iaurt, dar e frust şi se întăreşte repede. Se face scândură în câteva zile. Mai găsisem un desert pe bază de mălai, într-o carte din 1939, un soi de budincă dom nească. Ideea mea era să le adaptez vremurilor şi cerinţelor con temporante, să aibă gust, pre s tanţă, culoare”, îşi destăinuie el „tainele”.
„Am făcut mai multe teste
. Primul, destul de nefericit. Era o versiune locală a flanului spaniol. O cremă caramel coaptă în formă. Evident, din mămăligă. Era prea tare, nu avea prestanţă şi gust suficient de interesant. Atunci am redus cantităţile de mălai şi am adăugat macul. Efectul dintre granula de mălai şi cea de mac, textură şi culoare e mult mai potrivit. E cremoasă, aromată, cu note citrice pronunţate”, povesteşte el.
Acum pune la cale un derivat fără mac, servit cu un sos din vin cu miere şi fructe de pădure.
Cât priveşte numele desertului, Emanuel mărturiseşte: „Mă gândeam să fie unul popular. Cel mai popular. Adică «cevadulce», scris legat, ca să facă diferenţa dintre obiectul dorinţei şi prăjitură”. „Filosofia mea e că tot ce se întâmplă în bucătărie, că e sau nu artă, rămâne cea mai onestă preocupare a omului. Pentru că nu-ţi poţi minţi stomacul. De asemenea, e cel mai constant
sentiment: dragostea vine şi se duce cu vârsta, dar dragostea pentru mâncare rămâne”, conchide el.
Sursa : EVZ.ro
17.06.2009
Supa de cartofi noi ( din revista Click! Pofta buna!)
500 gr cartofi noi
1 ceapa
500 ml lapte
4 linguri smantana
marar
sare
Intr-un litru de apa fierbi ceapa taita bucati , aproximativ 15 minute. Adaugi cartofii curatati de coaja, taiati cubulete , lasand cativa intregi . Potrivesti de sare , dupa gust si lasi sa fiarba aproximativ 20 de minute.
Strecori zeama , zdrobesti cartofii taiati, pastrandu-i in continuare pe cei intregi.
Torni peste pireul de cartofi zeama strecurata, subtiezi cu lapte si dupa doua trei clocote dai vasul deoparte de pe foc. Adaugi mararul tocat marunt.
Servesti supa calda , adaugand smantana la masa.
Pofta buna !
Reteta din reteta Click! Pofta buna!
14.06.2009
Tarta cu fructe (capsuni si piersici)
Ingrediente :
-un blat de tarta cumparat din comert.
-1 plic budinca de vanilie
-500 ml lapte
-4 linguri zahar
-1 plic gelatina rosie
250 ml suc de fructe sau sirop din compot.
-fructe -- din compot sau proaspete ( eu am folosit capsuni si piersici din compot)
Facem budinca conform instructiunilor de pe pachetul de budinca.
Cand se raceste o turnam peste blat. Deaspupra punem fructele .
Gelatina o facem conform instructiunilor de pe ambalaj dupa care o turnam peste tarta , al mijloc.... ea va curge singura peste toata tarta.
Este un desert foate usor de facut nu trebuie sa fii maestru in ale bucatariei.
Pofta buna !
07.06.2009
Bruschetta
4 rosii
4 felii de paine
4 catei de usturoi
8 linuri ulei de masilne
sare , piper , oregano sau busuioc
mozzarella
Rosiile se taie bucatele ( daca doriti , puteti sa le oparati ,sa le decojiti si apoi sa le taiati )
Painea sa prajeste in Toaster ( in cuptor , sau intro tigaie, pe ambele parti )
Fiecare bucata de paine proaspat prajita o dam cu usturoi si o stropim cu ulei de masline.
Punem bucatelele de rosii deasupra , bucati de mozarella , sare, piper, oreganao sau busuioc.
Se da 5 minute la cuptor , doar atat cat sa se topeasca un pic mozzarella. Se serveste clad si va asigur ca este delicios.
Pofta buna !
05.06.2009
Am revenit!
Imi cer scuze pentru absenta indelungata de pe blog .
Asa cum probabil ati vazut , am pierdut o colega draga alaturi de care am lucrat 7 ani. Disparitia ei tragica , m-a marcat mai mult decat m-as fi gandit vreodata, m-a facut sa ma gandesc mult la viata, la moarte...
M-a fauct sa ma gandesc ca de multe ori colegii ne devin foarte apropiati , mai ales atunci cand orele petrecute la servici sunt multe la numar , in defavoarea familiei.
Pentru Raluca locul de munca a fost o a doua casa. Aici noi am vazut cu s-a dezvolatat , cum din fata timida pe care am angajato .. a devenit un om de baza al firmei.
Cum a inflorit si cu cate daruire isi facea meseria, deoarece ii placea ceea ce facea si vroia ca totul sa fie perfect. Din pacate o boala nemiloasa a lovit-o nedrept si a luat-o mult prea devreme. Nedreptatea este mare .... un sistem sanitar infect, un medic care nu a pus un diagnostic corect si nu a tratat in continuare.
Nu vreau a arunc cu noroi in nimeni, nu sunt eu ceea care trebuie sa judec....
Tot ce vreau este sa atrag atentia asupra acestei boli, ca altii sa nu pateasca la fel.
Raluca, nu te vom uita ! este locul unde voi dezvolata subiectul.
De cand ne nastem sunt datori cu o moarte .... din pacate nu stim cand ne va venii momentul la fiecare , de aceea trebuie sa traim , sa savuram viata , sa ne bucuram de fiecare zi la maxim, sa ne-o petrecem alaturi de cei dragi sau facand ceea ce ne place.
Asa cum probabil ati vazut , am pierdut o colega draga alaturi de care am lucrat 7 ani. Disparitia ei tragica , m-a marcat mai mult decat m-as fi gandit vreodata, m-a facut sa ma gandesc mult la viata, la moarte...
M-a fauct sa ma gandesc ca de multe ori colegii ne devin foarte apropiati , mai ales atunci cand orele petrecute la servici sunt multe la numar , in defavoarea familiei.
Pentru Raluca locul de munca a fost o a doua casa. Aici noi am vazut cu s-a dezvolatat , cum din fata timida pe care am angajato .. a devenit un om de baza al firmei.
Cum a inflorit si cu cate daruire isi facea meseria, deoarece ii placea ceea ce facea si vroia ca totul sa fie perfect. Din pacate o boala nemiloasa a lovit-o nedrept si a luat-o mult prea devreme. Nedreptatea este mare .... un sistem sanitar infect, un medic care nu a pus un diagnostic corect si nu a tratat in continuare.
Nu vreau a arunc cu noroi in nimeni, nu sunt eu ceea care trebuie sa judec....
Tot ce vreau este sa atrag atentia asupra acestei boli, ca altii sa nu pateasca la fel.
Raluca, nu te vom uita ! este locul unde voi dezvolata subiectul.
De cand ne nastem sunt datori cu o moarte .... din pacate nu stim cand ne va venii momentul la fiecare , de aceea trebuie sa traim , sa savuram viata , sa ne bucuram de fiecare zi la maxim, sa ne-o petrecem alaturi de cei dragi sau facand ceea ce ne place.
05.05.2009
Raluca , nu te vom uita !
Venim si plecam , traim iar apoi ne stingem sub privirile neputincioase ale celor dragi. Asa te-ai stins si tu draga colega , dupa o grea suferinta.
Raluca Budea
30.09.1979-04.05.2009
Regretam plecare ta dintre noi, suflet drag si bland .
Dumnezeu sa te odihneasca in pace !
Inhumarea va avea loc , astazi 06.05.2009 ora 15 , la cimitirul Rusu Sireanu din Timisoara.
Raluca Budea
30.09.1979-04.05.2009
Regretam plecare ta dintre noi, suflet drag si bland .
Dumnezeu sa te odihneasca in pace !
Inhumarea va avea loc , astazi 06.05.2009 ora 15 , la cimitirul Rusu Sireanu din Timisoara.
30.04.2009
Salata rosie de scoici
250 gr scoici
1 ceapa
1 dl vin rosu
3-4 linguri ketchup
1 lingurita zahar praf
2 linguri ulei
piper macinat
patrunjel
sare
Incalzim uleiul in wok pana se incinge . Prajim ceaapa taiata marunt in ulei pana devine sticluasa , dupa care adaugam scoicile. Le prajim putin, apoi reducem temperatura de gatire. Turnam vinul peste scoici si le condimentam cu piper , sare, ketchup si zahar. La calim pana devin moi, amestecandu-le continuu, dupa care adaugam o lingura de patrunjel taiat marunt. O lingura de unt poate face si mai gustoasa mancarea astfel preparata.
Pofta buna!
1 ceapa
1 dl vin rosu
3-4 linguri ketchup
1 lingurita zahar praf
2 linguri ulei
piper macinat
patrunjel
sare
Incalzim uleiul in wok pana se incinge . Prajim ceaapa taiata marunt in ulei pana devine sticluasa , dupa care adaugam scoicile. Le prajim putin, apoi reducem temperatura de gatire. Turnam vinul peste scoici si le condimentam cu piper , sare, ketchup si zahar. La calim pana devin moi, amestecandu-le continuu, dupa care adaugam o lingura de patrunjel taiat marunt. O lingura de unt poate face si mai gustoasa mancarea astfel preparata.
Pofta buna!
28.04.2009
Cheesecake cu visine
4 oua
120 gr. unt
70 gr. gris sau faina ( dupa preferinta)
120 gr zahar brut
1 lingurita praf de copt
250 gr. branza proaspata
250 gr. Ricootta
( se poate pune si 500 gr. branza dulce de vaca si trei linguri de smantana)
un borcan compont de visine fara samburi.
Cuptorul se incalzeste la 180 grade C .
Se separa ouale . Albusurile se bat spuma cu un pic de sare si se pun in frigider.
Untul , zaharul si galbenusele se bat pana devine amestecul cremos. Se amesteca grisul cu praful de copt . Se adauga branza si albusul batut spuma.
Intro forma cu diametru de 18 cm unsa sau tapetata cu hartie de copt se pune compozitia, deasupra se pun visinele bine scurse, si sa da la cuptor pentru 45 de minute . Se opreste cuptorul si se mai lasa 10 minute cu usa interdeschisa.
Pofta buna !
25.04.2009
Macaroane cu ciuperci in sos de iaurt
Ingrediente:
1 punga macaroane care se fierb dupa insturctiunile de pe amabalaj
2 conserve ciuperci
1 ceapa
250 g iaurt
1 lingura faina
putin ulei
sare , piper,frunze de patrunjel
Se taie ceapa marunt si se caleste in putin ulei. Se adauga ciupercile spalte si scurse de apa si lasam 10 minutela foc mic , amestecand din cand in cand. Iautul se amestece bine, bine cu faina si se adauga peste ciuperci .... se sareaza , pipereaza si se adauga frunzele de patrunjel. Se mai lasa 5 minute pe foc.
Se serveste cu macaroanele fierte.
Pofta buna !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)